Cu dedicatie speciala ptr "domnu", daca a sarit si peste aceasta postare:
" Mai tare ca Eminescu, Creanga sau Caragiale… Cosbuc! :)
Am dat la liceul bilingv George Cosbuc din mai multe motive:
- pentru ca era micut [veneam dintr-o scoala cu 11 clase paralele]
- pentru ca era aproape de casa [era la 2 statii de autobuz]
- pentru ca se facea engleza multa [si cu profesori din UK sau USA]
- pentru ca era un liceu cu un un anumit prestigiu
- pentru ca acolo invata un tip inalt si slab [am aceleasi gusturi de mica
] poreclit “Miel” de care am fost indragostita din clasa a saptea pana in clasa a noua. Cand eu eram a noua, el era a douasprezecea. Asta a cantarit foarte mult in luarea deciziei 
Serios…
Pe perioada liceului nu am simtit ca eu si colegii mei suntem deosebiti. Da, vorbeam multa engleza, aveam revista a liceului si o incercare de statie radio in scoala, dadeam petrecere de Craciun, Valentine’s Day, Martisor, etc… Eram ca orice liceu.
Aveam profesori buni si mai putini buni, profesori cu ciudatenii, profesori foarte prietenosi. Unii elevi mergeau la olimpiade, altii chiuleau la greu.
Acum ca am terminat liceul nu idealizez perioada aceea. Mi-o aduc aminte la fel ca in ziua in care am dat BAC-ul. Insa un lucru s-a schimbat: observ ce s-a intamplat cu cei care au absolvit acelasi liceu. Si acum cred ca in liceul ala e ceva special.
Cei de la Oricum schimba lumea. Nu stiu exact ce ii motiveaza, dar lucreaza fenomenal in echipa [i-am vazut si aseara la Stimultan, dar despre asta intr-un alt post] : fac reviste, site-uri, concerte, concursuri.
O alta colega a fost la selectia pentru Eurovision acum ceva timp, o alta e creatoare de moda… Andrei Rosca a facut tot Cosbuc!
Mariko a terminat Cosbuc si acum preda acolo. Mi-e greu sa dau exemple particulare, insa pot spune ca am cunoscut sau am reintalnit foarte multi oameni creativi, inteligenti si entuziasti care au terminat acelasi liceu ca mine. Iar asta ma face foarte mandra pentru ca am terminat liceul bilingv George Cosbuc!
La Consiliul Elevilor mergeam mereu. [Old habits die hard, acum ma duc la Consiliul de la facultate... ] Razvan, acum in Oricum, era de departe cu cel mai mare spirit de initiativa. Maria, presedinta Consiliului de dinaintea lui [stiu ca imi citeste blogul :)] te facea sa ramai dupa ore la sedinte sa gasesti solutii. Era entuziasta, desteapta, ambitioasa. De nota 20.
Cred ca prin orele alea de engleza nonconformiste, prin faptul ca ni se stimuleaza creativitatea prin proiecte, ca avem un liceu cu grafitti pe pereti si suntem incurajati sa ne punem in aplicare ideile [ca e vorba e organizarea unei petreceri, strangere de fonduri, reviste, site-uri, concursuri, realizare de grafitti - orice, ORICUM ] ajungem persoane cu incredere de sine si puse pe fapte mari!
Go Cosbuc!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu