RESPECT

Pe http://www.gandul.info/blog-scoala/ am gasit

" Le mulţumesc profesorilor mei, adevăraţi, pentru ce m-au învăţat, că m-au sprijinit şi înţeles! Îi iubesc pe profesorii de la care mereu am primit un sfat, m-au ajutat să descopăr ceva. Sunt acei profesori, pe care i-am întâlnit nu numai eu, ci, cred, cu toţii. Ei ne învaţă că respectul se câştigă. Ei nu au probleme cu elevii. Profesorii mei încurajează personalitatea elevului şi spun mereu incredibil de bine: „Gândiţi!” Ei se „poartă” modest, nu suferă de „domnie”, sau „pupincurism”. Ei sunt oamenii care învaţă pe alţii (dar şi pentru sine) toată viaţa, din dorinţa de a cunoaşte, din plăcere. Ei sunt profesorii „cu chemare”, cum spunem unii.

Dascălilor pe care îi iubesc încerc să le arăt gândurile mele, de fiecare dată când pot. Şi uneori bucuria că-i văd sau că i-am întâlnit în viaţă îmi încearcă lacrimile.

Ca în fiecare domeniu de pe lumea aceasta se aplică zicala: „Nu există pădure fără uscăciuni!”. Pentru că sunt în rândul profesorilor persoane care fac de râsu’-plânsu’ breasla dascălilor şi induc societăţii o percepţie gri. Ipocrizia acestor „tipuri” atrage antipatia elevilor, dar şi a societăţii.

Aceste tipuri „pasează” toată vina oricărei situaţii neplăcute ba elevilor, ba conducerii şcolii, inspectoratului, ministerului, chiar şi lumii, fără să reflecte asupra sinelui măcar! Aceste „tipuri ipocrite” se cred zeităţi, mai importante decât istoria insãşi! Susţin că „formează caractere”. Dar cum fac asta?! Prin intrigi? Ipocrizie? Prin cultul personalităţii?!

Prin, citez: „Profesorul e profesor şi elevul este elev!”. Prin excluderea dialogului, a schimbului de opinii dintre elev şi profesor? Cum formează caractere? Cum le îndrumã? Cum şi iarăşi cum…"

RASU- PLANSU

De pe net adunate:

"SI-A CASTIGAT SIMPATIZANTI IN RANDURILE ELEVILOR, PENTRU CA LE ACOPERA CHIULURILE SI LE IMPUNE PROFESORILOR SA LE MOTIVEZE ABSENTELE CHIULANGIILOR!! scris de Rog redactia CANCAN sa citeasca pe deplin acest mesaj si sa il ia in considerare, pentru ca vin de la o persoana care vb in deplina cunostinta de cauza!"

M-am gandit sa vorbesc si eu, AICI, in "deplina cunostinta de cauza" si sa va spun ca cel care acopera chiulurile elevilor protejati este nimeni altul decat Riegler.
La sfarsitul semestrului trecut Riegler, a motivat 40 de absente dintr-o lovitura, unui elev, de clasa a 7-a, care nu avea scutirea adusa in termen, si nici nu era vizata de cabinetul medical, asa cum prevede regulamentul. Stirea a facut inconjurul liceului, cu atat mai mult cu cat elevul facea parte dintre protejatii lui Riegler, stiti voi, aia cu probleme la invatatura si la disciplina.

"Doamna Ilinca Buciu pozeaza intr-o femeie deschisa la minte cu preocupari similare elevilor de liceu, pentru a le castiga admiratia si respectul! "

De fapt aceasta este problema lui: ca Doamna Ilinca Buciu este o femeie deschisa la minte, in timp ce el .....numa' zic nimic ca iara spune ca e calomnie.
In mintea lui ar trebui ca Doamna Ilinca Buciu sa fie arsa pe rug ptr ca e o femeie deschisa la minte si are preocupari similare elevilor de liceu.

Domnule Riegler, INCHIZITIA NU MAI E DEMULT. Nici nu se vorbeste despre ea, ptr ca e o rusine ptr omenire.

dar haideti sa vedem ce preocupari are Corneliu riegler:

1. Corneliu Riegler spune:
   septembrie 26, 2008 la 5:09 pm

   "Ma delectez in ultimul timp cu discografia Vangelis. Un spirit devenit universal…"

Pai, bine mai Cornelus, tu acum la 40 de ani te delectezi cu Vanghelis, ca eu ma delectai cu astia prin liceu... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Si uite asa, vrand Riegler sa aiba preocupari similare elevilor de liceu, s-a apucat la a doua tinerete, sa se delecteze cu Vanghelis, doar, doar o castiga admiratia si respectul elevelor de liceu.

Despre "chiulangii notorii" ai liceului, poate ne spune Riegler, cum se face ca elevii liceului au avut medii de peste 9 la Bac, daca ei sunt "chiulangii notorii".

Admiratie, respect
Pe blogurile fostilor elevi ai liceului am gasit postate cuvinte deosebite despre profesorii din Cosbuc. Nu as fi vrut sa vorbesc despre ele, dar cu riscul sa ii supar o sa le postez impresiile AICI, ptr ca stiu ca nu toti ajung pana la ele.
Nu am gasit insa nici un cuvant de admiratie despre profesorul Corneliu Riegler, cel care arata cu degetul catre ceilalti colegi, cel care cauta pe net blogurile elevilor, ptr a stii tot ce fac, ce gandesc.
Elevii din clasa lui Riegler, au ajuns sa-si stearga anumite postari de pe blog(cele referitoare la el), sau au restrictionat accesul pe blog.
Pe Ariel, Riegler l-a incurajat sa scrie tot despre profesori si liceu, iar pe elevii lui ii cenzureaza at. cand acestia fac referire la el.

Da' Panou' ?... Cat e Panou' ?

Dupa ce timp de cateva luni problema arzatoare a domnului a fost: Da' PANOU'? Cat e Dom'le panou'? Cat e panou'?, acum "domnu", a trecut la teatru, pe care IL URASTE, ptr ca nu poate sa-l inteleaga.

De fapt, in cartierul Ferentari, unde si-a petrecut copilaria, nu a vazut decat teatrul zilnic, de pe starzile mahalalei. E adevarat ca ulterior s-a incercat reabilitarea tanarului, acesta fiind adus, precum domnul Goe, intr-un liceu din centrul Bucurestiului. Noroc ca taticu', divortat, avea si el o draguta la liceul respectiv, si asa a intrat si "domnu", la liceu in centru. La facultate a fost mai nasol, concurenta mare, draguta nu mai era, asa ca nu putu sa intre. Dar si aici "tanaru", avu noroc, ptr ca veni revolutia, si putu sa-si ia diploma cu banu jos, ca.... asa-i in tenis...
Daca anul trecut puteai sa vezi pe net, scolile pe care le-a absolvit 'tanaru', precum si anii de absolvire(facultatea absolvita in 96), acum nu mai gasesti nici o informatie, ptr ca 'tanaru', securist de meserie, a avut grija sa stearga tot. Pai, bine mai, da cum mai dau acum fostii tai colegi de tine? Si pana la urma ne spui si noua ce ai facut in perioada dintre terminarea liceului si intrarea la facultate(parca lipsesc vreo 4 ani),.... ca am asa o curiozitate,.... ca nu stiu ce sa ma fac.

Atunci cand un elev i-a spus "domnului", ca nu poate veni la cursul de info, ptr ca are cursul de actorie, domnu' i-a raspuns: Pai, da... ca tu te faci actor.....

Despre comentariile malitioase pe care le face cu privire la trupa de teatru a liceului, deja stiti (de la sedintele cu parintii, de la orele de istorie sau de dirigentie, din postarile de pe net)

De fapt tot ce are legatura cu doamna director Buciu, "domnului" ii pute. Si ii pute rau tot ce tine..... de teatru(liceul are premii la festivaluri),... de engleza(liceul are olimpici), ....de elevi(au rezultate la olimpiade, concursuri),... de liceu( este in top 3 licee din Bucuresti).

Sper ca ISMB, sa ia atitudine, si sa-l mute disciplinar pe domnu', la scoala din cartierul Ferentari, pe care stimabilul a absolvit-o, ca au nevoie si copilasii aia de CEL MAI...CEL MAI...CEL MAI bun profesor.

INVIDIA

- Invidia este ura faţă de superioritatea altuia.
- Invidia este dorinta a ceea ce nu poti sa ai, nu poti sa fi sau sa devii. O dorinta manifesatata in exces atat de mult, incat consuma, altereaza, energia lui "a face".
- Invidia este discrepanta dintre pozitia ta si a celui care a reusit.
- Invidia este prapastia dintre ceea ce esti si ceea ce nu crezi ca poti sa fii, desi ai vrea si atunci demolezi pe celalalt si ce a construit el, crezand ca astfel poti sa fii mai aproape.
- Invidia este o stare de inchidere. Incapacitatea de a accepta si recunoaste reusita celuilalt, cu elemente ce decurg din hotie(privarea celuilalt de bunul sau).

"Domnu", are o problema. Este invidios, al naibii de invidios. Doamna Director a primit o bursa de cateva saptamani, in America, motiv ptr care "domnu" a rabufnit. Si ptr ca la ISMB, nu-l mai asculta nimeni, s-a gandit sa apeleze la o revista de scandal.

De pe bloguri adunate...

"Laura Palmer said... Mai nou Nesimtirea e mare in Cosbuc. Probabil din cauza asta multi din cei care fac V-VIII aici nu sunt in stare sa ia nici macar 6 la examenul de bilingv."

Ei, uite ca aici, m-a prins Laura Pamer, ca nu am cum sa verific cat de "multi sunt cei care nu au fost in stare sa ia nici macar 6 la examenul de bilingv".
Dar banuiesc ca sunt tot asa de "multi" precum zicea "ea" ca sunt cei care au luat note mici la BAC la engleza, care in final, dupa verificari, am constatat ca era doar 1 din180.

Dar, interesant de vazut si ce note aveau respectivii la engleza in cei 4 ani. Aici e buba...
Ca 'domnul' care se gandeste doar la binele elevilor, are o problema.... mare...mare...mare.
Are elevi, protejati, care inca din clasa a V a, abia reuseau sa ia un 7 la engleza. Asa ca... ce s-a gandit domnul? Ii pregateste din timp pe parinti, sa nu aiba ceva socuri pe la examenul bilingv, asa cum au avut pe la tezele unice.

Daca erau la examen numai note mari, nu era bine, "domnu" spunea ca s-a fraudat examenu', Daca sunt si note mici, iarasi nu e bine" ca vinovati "este" profesorii.

Nu stiu cati parinti si-au dat copiii la gimnaziu, in acest liceu, doar ptr ca au constatat ca micutii au inclinatie la limba engleza. Cei mai multi i-au dat pentru ca..... asa da bine la CV-ul lor, al parintilor..... ptr ca suna bine, .....ptr ca macar copilul sa faca in viata ceea ce nu au putut ei sa faca...ptr ca si vecinul, varul, colegul de serviciu au si ei copilul aici, si nu se face ca al lor sa fie mai prejos...Desigur ca exista si acei parinti care intai si-au analizat copilul, si abia apoi au luat aceasta decizie.

ref. la engleza:
Imi pun copilul "LA BATAIE", la limba engleza, sa vedem care e nivelul lui, fara meditatii, fata de nivelul altui coleg (ales de mine) de la fosta clasa, care stiu ca face meditatii la engleza din clasele primare. BAG mana in foc, ca fiul meu se va descurca mult mai bine decat celalalt.
Motivul: o sa ni-l spuna "domnu', ca el e specialistul in psihologia copilului.

DACA COPILUL NU POATE? CE POATE SA FACA UN PROFESOR? Ca nu poate sa-i bage cu palnia informatiile in creier, ca nu merge....ca nu e butelca, pe care sa o umpli sa-i pui capacul si sa spui gata...

DA. Stiu, ca unui parinte ii este greu sa accepte ca ATATA POATE COPILUL.
Ce vrei sa faca un profesor, cand clasa este formata din elevi, cu posibilitati de intelegere diferite? E normal ca unii sa priceapa mai mult, altii mai putin.

Din pacate nu vrem sa recunoastem adevarul. Parintilor le este greu sa admita ca ai lor copii au anumite limite, peste care nu pot trece. Am spus intr-o sedinta ca "Acesta este nivelul clasei" si desigur ca mi-am pus o serie de parinti in cap, iar "domnu" s-a uitat stramb la mine.

Hai, sa luam un exemplu concret.
Teza unica, unde in timp ce un copil, fara meditatii la mate, a luat 9, un alt elev cu meditatii la mate, cu mama profesor de mate, abia a luat 5.80, fiind ultimul din scoala.
Motivul: o sa ni-l spuna "domnu', ca el e specialistul in psihologia copilului, si stiu ca in acest caz gaseste el o explicatie "pertinenta".

Un alt exemplu concret: "domnu" a dat si examen de limba engleza, ptr a preda la acest liceu, a luat bine mersi examenul, insa de predat, preda in limba romana.

Deci, unde e Nesimtirea mare? Nesimtirea mare este la TINE.
Lasa, ca vine el examenul, acusica, peste un an, si vedem noi notele de la materia domniei voastre, si mai ales cati parinti isi vor da copiii pe "mana ta".

Cum se poate ajunge din ghetou la şcoală

"Zeci de copii analfabeţi din Ferentari învaţă într-un centru susţinut de voluntari cum să nu se teamă de ştiinţa de carte

Strada Amurgului, sectorul 5. Afară este deja frig, iar în ghetou vezi câţiva copii cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani. Desculţi, murdari, se joacă cu orice altceva, numai jucării, nu. Părinţii lor, majoritatea cu maximum opt clase la capitolul educaţie, fie îşi pierd vremea la "o tablă" în faţa blocului, fie se întorc obosiţi de la una dintre cele trei slujbe. Sărăcia este cuvântul de ordine în comunitate.
O altfel de şcoală
Doi dintre copiii Cameliei, Darius (6 ani) şi Toni (7 ani) sunt învăţaţi de către profesorii-psiholog cum să se adapteze vieţii sociale. Amândoi merg după cursuri, la ore speciale, de socializare, ţinute în cadrul Şcolii 141. "Te chinui trei-patru luni să îi ţii în bancă, să îi înveţi să nu se mai mâzgâlească pe mâini. Sunt mulţi copii care nu ştiu să numere. Aurelia, una din fetiţe, nu ştia nici măcar anotimpurile", spune Vera Damian, coordonatoarea centrului special de la Şcoala 141."
sursa: http://www.adevarul.ro/articole/2007/cum-se-poate-ajunge-din-ghetou-la-scoala.html

Ce se intampla cu un adult, care dupa ce si-a petrecut copilaria in Ferentari, si a invatat la scoala 141, ajunge cadru didactic, la un liceu de prestigiu din centrul capitalei???

O sa poata el sa se adapteze, sau.... amintirile il urmaresc?